Poziția care alină

O dată la trei ani
se naște un om din crespuscul
incandescent

tăcut
transversal
aproape median

făurit
din nisipul răsucit

din ochi sterp de marmură plesnită

în vertij

calcificat
încovoiat
în poziția care alină.

Tu nu îți dai seama

Tu ignori psihedelic,
dar se mută surd și tacticos
genele mele
în baia ta, în ochii tăi, la pieptul tău.

Se mută surd, parazitant,
să-ți împăienjenească amintirile
de când mai țineai lanterna stinsă pe timp de zi,
de când îți purtam în podul palmei ulei
încins și conservat în eprubete colorate,
de când îți desenam,
alienați de uniunea patologică a simțurilor,
lumea
prin felinare caleidoscopice
și sinteza fericirii
în 21 grame
nedizolvabile.

Tu nu îți dai seama,
dar se mută surd, disciplinat,
genele mele,
ca tentacule de gumă
printre degetele tale conice,

infinite
ca ramurile de plop,

în baia ta,
în ochii tăi,
la pieptul tău.

Ți-aș fura o șosetă din bagaj

Ți-aș fura o șosetă din bagaj;
o șosetă răzleață, căci ai așa multe și le pierzi peste tot
și nu ai grijă de ele;
eu aș avea grijă de ea,
căci ți-a purtat pasul către mine și ți-a ocrotit căile
când eu nu am putut să-ți croiesc poteca prin lume.

Ți-aș fura o șosetă din bagaj,
de n-aș cunoaște că doar te-aș ține pe jumătate desculț,
iar tu ai da vina pe destin sau pe tine însuți,
că ești împrăștiat și îți pierzi șosetele peste tot,
când eu sunt cea care ți-a împachetat astăzi bagajul.

Ți-aș fura o șosetă din bagaj,
de n-aș cunoaște că doar te-aș ține pe tine pe jumătate desculț,

iar mie doar mi-ar rămâne dulapul pe jumătate plin de un ciorap fără pereche

ce, de fapt, nu mai poate folosi, în capăt și în fond, nici pentru șters
praful de pe zilele mele
rămase îmbâcsite.