uneori sper ca
măcar de-am fi rămas
unul cu spatele către celălalt
dar știu că nu mai e nimic acolo
poate o bancă goală din titan
unde mângâi niște fotografii
din cei mai frumoși ani inventați vreodată
nici măcar un zid între noi
poate doar cuvintele astea
împrăștiate pe jos
pe care
tot încerc
să le ocolesc
cândva
poate
voi reuși să le aspir în mine
să le mai pot trimite odată
înapoi
zâmbind ca o neisprăvită
către urechea ta stângă
ultimul te ador
cu ultimul meu suflu
“All art is at once surface and symbol. Those who go beneath the surface do so at their peril.” (Oscar Wilde, The Picture of Dorian Gray)
Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.
marți, 31 iulie 2018
luni, 16 iulie 2018
și eu fac parte dintre oamenii-copii
și eu fac parte dintre oamenii-copii
mă salut de dimineață cu afectare
și
mă agit precum o pisică la umbre
pentru un șofer afurisit în trafic
sau pentru un amurg pudrat cu nori de vară
dar
niciodată n-am dumnezeit viața
asta
mai mult decât
disprețuind-o
de parcă n-aș fi și eu
un amărât de chiriaș restant al lumii
care așteaptă așa
la mila unui dumnezeu răbdător
să-l mai țină o vreme aici
până-și găsește în altă parte
unde să se ducă
duminică, 15 iulie 2018
cel puțin cărțile nu se întristează
un
pahar de vin
păzește
seara
o
veioză urâtă
sub
care foșnesc
paginile
îngălbenite
ale
unor lecturi la care am ajuns
poate
prea târziu
atât
de târziu
precum
la întâlnirea
cu
un băiat care mi-a plăcut
și
care m-a așteptat mult
iar
eu i-am sosit
cu
sufletul
încă
nedichisit
așa
cum nu se cuvine
să
faci cunoștință
cel
puțin cărțile nu se întristează
atunci
când le regăsești
după
multă vreme
ca
pe un prieten pe care
nu l-ai mai întrebat ce face
nu l-ai mai întrebat ce face
de
la ultima ta
dezamăgire
vineri, 6 iulie 2018
m-aș bucura să știu c-ai râs și azi un pic
m-aș bucura să știu
c-ai râs și azi un pic
cât un sughiț care te sâcâie
că ți-a mângâiat obrazul un puf din pernă
că ți-a zâmbit calin o femeie frumoasă și neiubită
că te-a încruntat un chin
că poate azi te-ai întrebat iar
cum văd păsările de sus
m-aș bucura să știu că te-ai mai îndoit puțin și azi
că te-a tulburat un dor vechi
și că ți-ai mângâiat un prieten drag
mă bucur zi de zi când știu
că tot ce m-ar bucura ți se întâmplă
iar bucuria mea ți se petrece în fiecare zi
căci tu-ți ții sufletul deschis
să primești și să te împaci
cu tot ce ți se întâmplă
c-ai râs și azi un pic
cât un sughiț care te sâcâie
că ți-a mângâiat obrazul un puf din pernă
că ți-a zâmbit calin o femeie frumoasă și neiubită
că te-a încruntat un chin
că poate azi te-ai întrebat iar
cum văd păsările de sus
m-aș bucura să știu că te-ai mai îndoit puțin și azi
că te-a tulburat un dor vechi
și că ți-ai mângâiat un prieten drag
mă bucur zi de zi când știu
că tot ce m-ar bucura ți se întâmplă
iar bucuria mea ți se petrece în fiecare zi
căci tu-ți ții sufletul deschis
să primești și să te împaci
cu tot ce ți se întâmplă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)