Azi am divortat.
Azi am divortat de sotul meu. Sotul meu a fost prietenul meu, pe care l-am iubit in mod indispensabil.
Azi, m-a lasat sotul meu sa plec din casa noastra. Azi mi-a dat branci afara cu indiferenta lui. Azi, sotul meu nu m-a tras de maneca, cand m-am aruncat peste prag.
Azi, sotul meu nu mi-a dat o palma, atunci cand trebuia; sotul meu nu m-a scuipat in ochi, cand i-am spus ca imi fac bagajul ca sa plec din casa noastra.
Sotul meu nu mi-a dat o palma peste gura cand i-am spus ca vreau sa ne despartim. Sotul meu nu mi-a dat o palma peste fata, atunci cand m-am ratacit in bagajele mele din cutia rosie, pastrata obisnuit in etajera de sub televizorul sau.
Azi, sotul meu m-a lasat sa fac ce vreau.
Azi, mi se pare ca mi-am iubit barbatul atat de mult, incat atunci, cand am iesit din casa lui, parca abia am terminat de gatit o placinta chinuita. Parca am terminat de curatat, intr-un sfarsit, gresia de sub masca chiuvetei din baie sau de sters praful de sub cartile luate gratis la reviste. Parca abia mi-am cumparat o crema de pantofi amanata, pe principiul ca stersul cizmelor cu carpa ajunge ca ele sa luceasca. Desi cizmele mele vadeau lipsa cremei de pantofi.
Azi am divortat. Asa de brusc, incat amantii nostri plang de mila casniciei noastre, ca a mers prost. Atat de rau o dusesem impreuna, sau atat de bine?
Azi, in punga mea cu lucruri pastrate de sotul meu, miroase a camera lui.
Azi am divortat. Inca miros a femeia care te-a trezit de dimineata, sotul meu.
Te iubesc. Asa cum suntem. Despartiti de noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu