Verde ars

 E frig aici și tu propui să ne-ncălzim la o țigară,
 iar asta nu mă încălzește cu nimic.

 Nu mă-ncalzește, căci bat curenți de aer între palmele noastre,
 și vezi cum încolțesc și rotesc uraganele astea între ele;
 căci palmele noastre răsar de pe continente diferite și acolo rămân
 și niciodată nu se ciocnesc într-un relief, reinventat
 de geografia noastră behavioristă.

 Suflu cuvintele-n baloane de săpun s-ajungă la tine,
 dar se sparg și se pierd pe drum pe-o cale lungă de minute,
 iar minutele se dizolvă-n scrum gri din verde ars,
 iar eu m-am făcut una cu scrumiera, căci, din când în când,
 te ciocnești de ea.

 Verdele-i ars, verdele-i ars, verdele-i ars,
 iar roșu-i uscat și foșnește-a vid.