între timp

într-o zi, poate vom scrie un poem
despre începuturile care ne-au lipsit,

dar între timp
ți-am pregătit o cafea
care nu se răcește niciodată.

îți voi turna cafea în cana ta
și ți-o voi lăsa acolo,
pe masa cu flori și surprize Kinder,
unde o vei găsi
până când se va topi ceașca,
apoi masa,
podeaua și
cele 7 etaje+p de sub noi,
până se va scurge în pământ
tot mai adânc
până în inima Pământului

iar când va ploua cu soare
vei simți miros de cafea fierbinte
și atunci vei ști

că pământul nu se va mai usca
niciodată acolo unde am curs noi.

până atunci,
timpul
e o continuă așteptare
a repetiției