tăinuita limbă

m-am trezit azi dimineață

am visat ceva despre tăinuita limbă

și îmi amintesc doar că

nu-mi mai aminteam nimic

nu știam să o spun

nu știam

nu mai știam nimic

nu înțelegeam nimic din toate astea

despre ce vorbeam sau despre ce tăceam

mă aflam undeva la jumătatea cuvintelor a credințelor

la periferia a orice e grăit și negrăit

undeva între ce se spune

și ce rămâne de nespus

am mai simțit spre seară că

suntem mereu o poveste de trei

noi și jumătățile noastre dintr-un interval

o trilogie

a destinelor

în care

următorul duce mai departe povara sau bucuria

cuvintelor spuse și nespuse

ale celui dinaintea sa

știam doar că

mai am de stat o vreme

nu pot pleca acum

se vorbește și se tace 

atât de mult

nu pot să plec așa

mai am de stat

să încerc

să pot face pace

între cele două jumătăți din mine

care s-au iubit

s-au iubit fiecare cu cealaltă

cea care vorbea și cea care tăcea

cel ce râdea și cel întristat

mereu printr-o linie punctată

fără să știe

una de alta

unul de altul

s-au iubit

dar n-au știut să-și grăiască

tăinuita limbă

acele cuvinte care sunt sau nu sunt

ale noastre

care ies din noi violent și magic

ca procesul unei nașteri

cuvintele mor sau ies de la sine

neinvitate

neîntrebate

drept pentru care

se răzbună pe noi

născătorii de vorbe

născătorii de tăcere

și ne abrutizează

într-o horă a absurdului

într-o horă a disperării

cuvintele care se opresc în gând sau au rămas negândite 

ori care ne cască gura

într-o menghină și explodează

ne articulează limba ori o paralizează

limba noastră nu e a noastră

n-a fost

cuvintele care ne refulează gândurile de blestem și de căldură și lipsa cuvintelor

atâtea cuvinte spuse și nespuse

fără subsol

fără să se țină de ceva

toate cuvintele astea deopotrivă

dezrădăcinate și înființate

care ne înființează și ne desființează în mod repetat

cuvinte ca niște bice care desenează în urma lor

cicatricile karmice și

micile marile bucurii ale vieții

și a căror origine o căutăm apoi o viață și nu numai

ca pe un pocal sfânt

al sensului

al iertării

al veșniciei

cuvinte care ies din noi

ca un animal sălbăticit în cușcă

care mirosind

sângele îndoielii

smulge zăbrelele învățămintelor despre

cum se trăiește

despre cum să fie bine și

cum să nu fie rău

și se reinventează în alte cuvinte pentru care

nu ne ajunge vreodată viața asta

să ni le închipuim ori să ni le uităm

cuvinte care ne scriu povestea semnată

sub anonimatul oricărei experiențe uitate sau neuitate din viețile noastre

cuvinte spuse și nespuse

deopotrivă apăsătoare și extatice

care navighează de la sine

acest vapor al existenței

al cărei căpitan n-am fost niciodată de fapt

ci oricine a contemplat de pe vas

apa blândă

sau

apa tulbure

al cărei căpitan a fost și n-a fost

oricine și-a amintit ori uitat de călătoria asta

de toate cuvintele și

toate tăcerile

la care a tras cândva cu urechea

cuvinte care împânzesc un catarg putrezit

cuvinte ca o cârmă amorțită

pe care turiștii nu se preocupă să se întrebe

a uns careva azi cârma asta parcă scârțâie un pic

unde ne duce

trăim neîntrebați trăim neîntrebându-ne

despre bucuria invitației sau nerespingerii

pe acest vapor al existenței

cu voia noastră sau fără

un șir al lui fibonacci al cuvintelor bune

al cuvintelor rele

în care orice valoare orice cuvânt

e un soi de trilogie a destinelor

din care fiecare face parte

fără să aibă ceva de spus

ceva de tăcut

ne jucăm de-a capitanul vasului

ne prefacem că știm de unde venim unde ne ducem

așa îmi spun și eu

că o să vă placă sau nu călătoria asta

o să vă spun sau o să vă tac despre asta de la început când urcați la bord la fel când coborâți

și

mai cred că

am păstrat durerea și bucuria amândurora

în oricare trilogie am desenat un punct vreodată

sunt aici

mai stau aici o vreme

nu e ca și cum aș avea de ales

mai am de stat aici

unde să sar de pe vas

altfel

m-aș îneca în adâncimea cuvintelor spuse și nespuse vreodată

și dacă dincolo va fi la fel pentru totdeauna

ar trebui să îmi închipui

și pentru asta

un cuvânt de spus ori de tăcut

în infinitatea celor exprimabile și inexprimabile

în eternitate

încă unul

încă unul

încă unul