- demo -

Obisnuia sa iasa de sub dus purtand doar un prosop pe cap si o picatura de apa ce se prelingea pe san.
In urma ei lasase niste cearsafuri scumpe, din matase crem, sifonate si spumegande de testosteron. Probabil, si dorinta de a o suna si maine. Si chiar ar fi sunat-o a doua zi, daca n-ar fi stiut ca va fi amanat vreo 2-3 saptamani pentru urmatoarea vizita. Cunostea prea bine faptul ca are un job care o solicita serios si o viata sociala careia trebuie sa i se conformeze, dar in care el nu are ce cauta. Asta il provoca sa isi asume inaintea ei, intr-un mod imbecil de egocentrist, o importanta extraordinara si o unicitate revelatoare de manii narcisiste.

Acelasi scenariu perpetuu. Intotdeauna alt peisaj si o alta figura, prin rotatie. Ajungea mereu cam cu 20 de minute intarziere, cu parul putin ciufulit si invaluita intr-un parfum scump, care ii desavarsea parca misterul si imprevizibilitatea. Pasea in hol sigura pe ea, se descalta de botinele din piele neagra intoarsa si isi agata paltonul din stofa ecosez pe cuierul din fata usii. Avea o imagine de pastrat.
Se indrepta spre living cu o timiditate falsa si, cu un zambet strengar, cerea protocolar permisiunea de a-si aprinde o tigara. Stia ca oricum nu va fi refuzata nici de cel mai inversunat oponent al nicotinei. Asa cum ea n-ar fi refuzat vreodata un pahar de vin rosu, pastrat in butoaie de stejar parfumat, vreme de 12 ani.

Ii asculta plictisita glumele stupide care n-ar fi amuzat nici pe cel mai fraier pusti aflat la pubertate. Totusi, arata interes in fata lui pentru ce povestea. Stia ca s-ar putea sa mai aiba nevoie de el pe viitor.

Dupa 3 pahare de vin si vreo 81 de bucati de gresie numarate pe repeat, se ridica de pe fotoliu si se aseza la el in brate, privindu-l tot timpul in ochi, dupa care incepea sa il sarute incet, cu intreruperi, folosindu-si doar buzele groase, atat de apreciate. Apoi il saruta din ce in ce mai apasat, tentandu-l sa o ia de mana si sa fie dusa in dormitorul sau, unde, timp de o ora, urma sa fie consumata vizita. Pentru ea, o simpla experienta sexuala. Pentru el (n-ar fi admis niciodata in fata vreunei femei), magia sculpturii androgine perfecte.

..........................................................................................................................................................................

Totusi, nu parasise nicio camera fara sa priveasca inapoi dupa ce auzea usa inchizandu-se. Ei nu trebuia sa afle asta vreodata.

Isi aprindea o tigara pe masura ce cobora scarile, in pas grabit, ca si cum cineva important ar fi asteptat-o nervos in fata blocului. Aici, cauta in graba din priviri un loc in care sa se ascunda, pentru a nu lasa prilej de "la revedere" prelungit, plictisitor si fals, dinspre balcon.

..........................................................................................................................................................................

Urca apoi in taxiul chemat inca din bucataria in care trasese ultimul fum cu el, dupa care urmau 15 minute de recenzie.

....................................................................................................................................................................

Se simtea prizoniera pe poteca asta de saltele care, totusi, ii oferea libertatea aceea atat de tanjita candva.

....................................................................................................................................................................

Ar fi ramas intr-un singur apartament cu 2 camere si singurul la care chiar ar fi pastrat cheia.

....................................................................................................................................................................
Venea ea la ei, pentru ca nu suporta sa ii vada plecand.

Dumnezeu a dispărut ca să existe

E verde lumea şi se învârte în continuare Pământul
împrejur de soare.
E tânără lumea, şi-i totuşi crudă:
Copacii au înflorit în fiecare an în reluare.

Se opăreşte viaţa în sudori caniculare de vară,
iar sălciile se închină fidel apelor,
fără regret ori falsă povară.
Marea e tot albastră,
iar soarele încă se ascunde-ntre munţi
în orişicare seară.

Toamna încă absoarbe însetat lumină
cu fiece-a doua noapte,
şi bate vânt crunt, tulburător,
judecător de fapte.
Picură ploi, mărunt, rumegător şi ieftin.
Puii de om aleargă riscant spre fructe amare,
minţiţi că sunt coapte.

Se-ncheie iar un ciclu în fum de retrospecţiune,
mascat în festival febril de sărbători de iarnă.
Destine se promit naiv, obscurului inexorabil,
tribut pentru perfecţiune.
Religii şi dorinţe n-au să limpezească acel ianuarie
pecetluit de joc de proastă karmă.

Se despart mâini şi zâmbete încă-ncolţesc subit,
dulci ori amare.
Experţi investighează scrupulos pietre unghiulare,
ce, pe nisipuri mişcătoare, să persiste.
Speranţe încă se încăpăţânează absurd ori nu
să mai reziste.
De 18 luni şi 480 de ore Dumnezeu a dispărut ca să existe.

La Dunăre am alergat

La Dunăre am alergat, în cuib dospit de începuturi.
Fugisem să ne ascundem de furnici
şi le-ai momit cu un colţ de pâine.

Ne jucam cu pui de câine, ştiu bine,
şi-apoi am înecat Soarele în Dunăre împreună. Ce mai râdeam!
Şi când s-a întunecat am facut foc de tabără din putregai
şi-am aruncat peste el nume de Duminică şi de sfârşit
şi săreau scântei şi-aşa lumină am făcut amândoi...

Şi pe când trosnea lumea sub flăcări m-ai sărutat pe frunte
şi atunci ne-am prefăcut în praf de stele şi ne-am înălţat într-un trup până la sud-vest de Lună.
Aşa de fericiţi eram.

Feriţi eram şi de Dumnezeu şi tu păstrai în buzunar firimituri de pâine.

Film prost în reluare

mi-a rămas carnea ta sub unghii,
de pe când topeam şi picăturile de sudori în 7 minute.

am vrut s-o amestec toată cu pământ, dar striga pielea mângâiată de chip trist, pe ea să n-o mânjesc. n-am dreptul ăsta,
viespe iubit de buze pline.

ascund sub unghii amprentele ei,
cam cum mi te-ascunde ea în mărgăritare după geană;

eu am sa rămân în apă rece să mă curăţ de temperatură.
ochii sticloşi prea încălziţi plesnesc în cioburi şi nu vreau să mai rănesc pe nimeni.

şi încă ceva: eu nu te ascund.
te păstrez la vedere să mi te împrăştie vântul.

Statements of ordinary

Despre apa si ulei. Nu se amesteca niciodata.
Despre aritmetica. 1+0=0 sau 1+0=-1 sau 1+0=2. Exceptional, 1+1=3.
Despre copilul care pluteste in mizeria din fiecare Eu.
Despre gheata. Daca apa este sursa vietii, inghetam de prea multa viata.
Despre fluiditate. Oamenii flexibili se risipesc in fiecare nou.
Despre voce. Cati MHz are un sentiment?
Despre orgoliu. Cat de inalta e scara de urcat pentru un om mandru pentru a se putea privi in oglinda ochilor celor modesti?
Despre vreme. Cat de lasciva e briza puterii?
Despre minciuna. Cat de mincinos poate fi un adevar spus in contextul potrivit?
Despre frumos. Mirosul ploii.
Despre dezastru. Sa nu ai un prieten imaginar.
Despre fericire. Cand copilul tau iti recita prima oara o poezie de "Ziua Mamei".
Despre iertare. Cand nu mai ai nevoie sa ii vorbesti celui inaintea caruia iti pierea glasul de ura.
Despre Dumnezeu. Prietenul imaginar cu cei mai lati umeri, cutie mereu plina cu servetele si avand mereu un semn bun in maneca.
Despre bani. De sarbatori, beneficiem de un discount generos la raionul de imbratisari.
Despre sinceritate. Un animal moare in fata crucii stapanului sau.
Despre iubire. 1+1=1.

Complexio simplicissima

M-am rătăcit prin mintea-mi de cristal,
în încercarea de-a preţui orice banal.
Un pas mărunt afară din cotidian,

o promenadă spre-ntâi meridian,
m-a afundat mai tare în grobian.
Şi întrebând ce înseamnă să fim vii,

Şi ce înţeleg mărunţii prin a nu mai fi,
mi-au spus:
Câte trăiri încap pe o hârtie,
câte au fost şi câte-o să mai fie,
asta mi-ar arăta cum că aş fi vie.

Şi ce suntem afara lor? am întrebat.
Nimeni nu ştie...

Abscindere

Intotdeauna, ca un nesabuit,

ne-am indepartat de ce am nevoit.
Precum Iisus pe cruce am suferit,
in felul nostru, toti.

Ajungem sa traim precum roboti
si inaintam precum patrate roti,
ne ingrijim de-ai linistii hoti
si ne uitam pe sine.

Ce a fost candva inapoi nu mai vine.
Sa asezam, deci, rotile pe sine.
Sa lumineze ochii drumul spre mai bine.

Sa crestem noi prin a lor piele,
sa rupem ale eului zabrele,
ori sa ne zbatem sa iesim printre ele?

Lasa-ne-vom purtati toti de fiece-si vele.