Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere.

marți, 7 septembrie 2010

- demo -



Obisnuia sa iasa de sub dus purtand doar un prosop pe cap si o picatura de apa ce se prelingea pe san.
In urma ei lasase niste cearsafuri scumpe, din matase crem, sifonate si spumegande de testosteron. Probabil, si dorinta de a o suna si maine. Si chiar ar fi sunat-o a doua zi, daca n-ar fi stiut ca va fi amanat vreo 2-3 saptamani pentru urmatoarea vizita. Cunostea prea bine faptul ca are un job care o solicita serios si o viata sociala careia trebuie sa i se conformeze, dar in care el nu are ce cauta. Asta il provoca sa isi asume inaintea ei, intr-un mod imbecil de egocentrist, o importanta extraordinara si o unicitate revelatoare de manii narcisiste.

Acelasi scenariu perpetuu. Intotdeauna alt peisaj si o alta figura, prin rotatie. Ajungea mereu cam cu 20 de minute intarziere, cu parul putin ciufulit si invaluita intr-un parfum scump, care ii desavarsea parca misterul si imprevizibilitatea. Pasea in hol sigura pe ea, se descalta de botinele din piele neagra intoarsa si isi agata paltonul din stofa ecosez pe cuierul din fata usii. Avea o imagine de pastrat.
Se indrepta spre living cu o timiditate falsa si, cu un zambet strengar, cerea protocolar permisiunea de a-si aprinde o tigara. Stia ca oricum nu va fi refuzata nici de cel mai inversunat oponent al nicotinei. Asa cum ea n-ar fi refuzat vreodata un pahar de vin rosu, pastrat in butoaie de stejar parfumat, vreme de 12 ani.

Ii asculta plictisita glumele stupide care n-ar fi amuzat nici pe cel mai fraier pusti aflat la pubertate. Totusi, arata interes in fata lui pentru ce povestea. Stia ca s-ar putea sa mai aiba nevoie de el pe viitor.

Dupa 3 pahare de vin si vreo 81 de bucati de gresie numarate pe repeat, se ridica de pe fotoliu si se aseza la el in brate, privindu-l tot timpul in ochi, dupa care incepea sa il sarute incet, cu intreruperi, folosindu-si doar buzele groase, atat de apreciate. Apoi il saruta din ce in ce mai apasat, tentandu-l sa o ia de mana si sa fie dusa in dormitorul sau, unde, timp de o ora, urma sa fie consumata vizita. Pentru ea, o simpla experienta sexuala. Pentru el (n-ar fi admis niciodata in fata vreunei femei), magia sculpturii androgine perfecte.

..........................................................................................................................................................................

Totusi, nu parasise nicio camera fara sa priveasca inapoi dupa ce auzea usa inchizandu-se. Ei nu trebuia sa afle asta vreodata.

Isi aprindea o tigara pe masura ce cobora scarile, in pas grabit, ca si cum cineva important ar fi asteptat-o nervos in fata blocului. Aici, cauta in graba din priviri un loc in care sa se ascunda, pentru a nu lasa prilej de "la revedere" prelungit, plictisitor si fals, dinspre balcon.

..........................................................................................................................................................................

Urca apoi in taxiul chemat inca din bucataria in care trasese ultimul fum cu el, dupa care urmau 15 minute de recenzie.

....................................................................................................................................................................

Se simtea prizoniera pe poteca asta de saltele care, totusi, ii oferea libertatea aceea atat de tanjita candva.

....................................................................................................................................................................

Ar fi ramas intr-un singur apartament cu 2 camere si singurul la care chiar ar fi pastrat cheia.

....................................................................................................................................................................
Venea ea la ei, pentru ca nu suporta sa ii vada plecand.

duminică, 5 septembrie 2010

Dumnezeu a dispărut ca să existe


E verde lumea şi se învârte în continuare Pământul
împrejur de soare.
E tânără lumea, şi-i totuşi crudă:
Copacii au înflorit în fiecare an în reluare.

Se opăreşte viaţa în sudori caniculare de vară,
iar sălciile se închină fidel apelor,
fără regret ori falsă povară.
Marea e tot albastră,
iar soarele încă se ascunde-ntre munţi
în orişicare seară.

Toamna încă absoarbe însetat lumină
cu fiece-a doua noapte,
şi bate vânt crunt, tulburător,
judecător de fapte.
Picură ploi, mărunt, rumegător şi ieftin.
Puii de om aleargă riscant spre fructe amare,
minţiţi că sunt coapte.

Se-ncheie iar un ciclu în fum de retrospecţiune,
mascat în festival febril de sărbători de iarnă.
Destine se promit naiv, obscurului inexorabil,
tribut pentru perfecţiune.
Religii şi dorinţe n-au să limpezească acel ianuarie
pecetluit de joc de proastă karmă.

Se despart mâini şi zâmbete încă-ncolţesc subit,
dulci ori amare.
Experţi investighează scrupulos pietre unghiulare,
ce, pe nisipuri mişcătoare, să persiste.
Speranţe încă se încăpăţânează absurd ori nu
să mai reziste.
De 18 luni şi 480 de ore Dumnezeu a dispărut ca să existe.