Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere.

luni, 28 iulie 2014

Ticăit

În cameră ticăie mărunt ceasul 
fiecare turist din viața ta.
 
Astăzi, ai putea iubi cu adevărat 
pentru prima și ultima oară
pe oricine
doar să nu-ți rămâi familie.
 
N-ai permis nimănui, niciodată,
să-ți intre în cameră
fără să-ți bată întâi la ușă de două-trei ori,
iar oamenii nu bat la ușă mai mult de o dată.
 
Prietenii tăi pleacă din țară
și nu mai țineți legătura 
dintr-un fals simț al datoriei
față de spațiul necesar 
noilor lor începuturi.
 
Bărbații care își scot verigheta
înainte să te cuprindă
o strecoară lângă fotografia din portofel
când mergi la baie
și nu o uită la tine.
 
Copiii cărora le zâmbești prin parcuri
își caută temători mama.

Maidanezii pe care îi hrănești în fața blocului 
rămân ai blocului.
 
Vecinii tăi mor unul câte unul,
de parcă viețile lor ar fi niște 
misiuni de adus la îndeplinire
de către un angajat de corporație.

Fiecare ticăit de ceas
apasă pe umeri
ca și cum ai purta din obligație 
o pereche de cercei urâți
primiți cadou.

Singurătatea e musca ce bâzâie prin cameră 
atunci când ți-e somn. 

miercuri, 23 iulie 2014

În oglindă

Femeia din oglindă nu mai are ochi colorați. 
Poartă în ei strălucirea abisală, 
translucidă,  
a celei blazate de masa amorfă 
a iubirilor prozaice. 
  
Prin ochii ei se întrevăd anagrame  
de nume de bărbați 
necuvântate vreodată 
și care vor rămâne mute. 
  
Atinge oglinda cu palma 
și vede cum fiecare deget al ei 
lasă pe sticlă 
mereu amprenta altcuiva. 
  
Cuvântează în tăcere  
într-o limbă ciudată, 
mereu sub semnătura altcuiva. 
  
E ora unu și un pic,  
Iar bărbatul din oglindă zâmbește.  
  
Bărbatul din oglindă nu mai are ochi colorați. 
Poartă în ei strălucirea mefistofelică, 
translucidă,  
a celui blazat de masa amorfă 
a iubirilor prozaice. 
  
Prin ochii lui se întrevăd anagrame  
de nume de femeie 
necuvântate vreodată 
și care vor rămâne mute. 
  
Atinge oglinda cu palma  
și vede cum fiecare deget al lui 
lasă pe sticlă 
urma pielii  
mereu a unei alte femei. 
  
Cuvântează în tăcere  
în limba lui, 
sub semnătura plagiată 
mereu de către o altă femeie. 
  
Femeia din oglindă 
face trei pași înapoi între rame 
și privește către bărbatul din oglindă. 
Bărbatul din oglindă se apropie de ea felin 
și îi așează trandafiri albaștri în păr, 
care se reflectă în ochii ei 
albastru translucid. 
  
E ora unu și ceva.  

Ea îl privește abisal, 
El îi zâmbește mefistofelic 
din oglindă.

joi, 17 iulie 2014

Orb

Sunt un orb care își imaginează lumina,
estropiat de
metafore
descrise de iezuiți.

Șiruri de giuvaiere abiotice
se întrepătrund prin
macrameurile mele,

mașinal,

precum s-a cuibărit în conștiința Evei
dorul instinctiv al mărului interzis,

precum trădarea purtată
până la ultima cântare a cocoșului,
în care Eu sunt Petru și Iisus.

Nu e la îndemâna oricui
pietatea nostalgiei
necunoscutului.

marți, 8 iulie 2014

Séverine

Sunt o haită de leoaice cu pui
pe care le îmblânzești cu vin de Bordeaux 
și le oferi hrană libelulelor,

un fel de cactus siberian 
cu miez de consistența serilor de mai. 

Sunt toate florile burgundy
cusute în mătase albă,
spoite în griuri wagneriene 
și pasteluri nocturne de Chopin,

cancerul inelelor saturniene 
și canicula dinaintea ploilor din Amazon. 

Sunt apăsarea turnului din Pisa 
și trufia fiordurilor norvegiene, 
iar când urc spre Nord, 
merg cu spatele în pas dichisit, 
și urmăresc mușuroaiele de furnici, 
cu placiditatea patriarhului rus 
și nebunia chirurgului ratat, 
precum un dezertor analfabet 
al cruciadelor. 

Sunt virtutea lui Iuda. 

Il était une fois, 
Se făcea că Séverine adulmeca bărbații 
precum adulmec eu vinul de Bordeaux.