Bunica a
fost un stejar bogat
cu rădăcini adânci ca piciorul podului
cu care ne ţinea la un loc pământul sub picioare
atunci când alunecam departe de casă
în luna mai
bunica ne aduna pe toţi
între tufişuri roz de zmeură
ca să nu ne risipim
cu rădăcini adânci ca piciorul podului
cu care ne ţinea la un loc pământul sub picioare
atunci când alunecam departe de casă
în luna mai
bunica ne aduna pe toţi
între tufişuri roz de zmeură
ca să nu ne risipim
iar iarna în casă mirosea a uscăţele
lângă soba verde
bunica era un altar de sărbători
bunica a rămas un copac veşted şi demn dintr-o toamna târzie
azi-noapte a împletit ultima frunză
şi ne-a lăsat în urma ei un covor moale şi parfumat
pe care să ne întindem cu toţii atunci când obosim
de dorul ei
(bunicii mele, Nastasia)
lângă soba verde
bunica era un altar de sărbători
bunica a rămas un copac veşted şi demn dintr-o toamna târzie
azi-noapte a împletit ultima frunză
şi ne-a lăsat în urma ei un covor moale şi parfumat
pe care să ne întindem cu toţii atunci când obosim
de dorul ei
(bunicii mele, Nastasia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu