Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere.

joi, 15 februarie 2018

bicicleta lui roșie cu pete de rugină

 tataie iubea să cuprindă orașul  
 cu bicicleta lui roșie cu pete de rugină și ghidoane bicolore 
 și ne aducea zâmbind
 înghețată și ciocolată cu rom 
 purta în ochii albaștri asemenea văpăi...
  
 iar când pleca dimineața pe bicicleta lui roșie 
 să-și uite viața prin vreo cârciumă 
 venea înapoi un pic mai întristat 
  
 iar când nu a mai plecat 
 tataie tăcea 
 toată liniștea din vie 
 se pierdea în curte pe poteca dinspre pruni 
 cu vesta lui maro din lână 
 împletită morocănos de mamaie 
 și parcă nu s-ar mai fi întors vreodată 
 dar se întorcea mereu la noi  
 cu gutuie și prune 
  
 și când ne săruta cu drag 
 ne lăsa semn pe obraz toată inima lui mare 
 și purta-n ochi asemenea văpăi... 
  
 și a tăcut prin lume puțin câte puțin  
 până într-o după-amiază când 
 a adunat toată copilăria noastră de la vie  
 într-o traistă de cârpă  
 agățată de ghidonul de la bicicleta lui roșie cu pete de rugină  
 și-a așezat pe părul scurt și cărunt căciula de astrahan gri  
 și a plecat așa tăcut pe străduțe nămolite  

 călăre pe bicicleta lui roșie cu pete de rugină
 purtând în ochi asemenea văpăi
 sus sus 
 de unde ne va tăcea surâzând 
 pentru totdeauna 
  
 (bunicului meu, Vasile) 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu