Măsor clipe în fumuri de ţigară,
stau şi măsor în aburi de cafea amară,
măsor timpul în mângâieri arzânde,
măsor timpul în rănile-mi profunde
şi văd cu fiecare clipă ce-a trecut
cam cât din tot ce-am vrut am şi avut.
Privind în urmă la ce mi-a mai rămas
sunt buzunare arse de ce-am trăit mai pătimaş
La ce a fost şi ce-aş fi vrut să fie
mă tot gândesc scriind pe o hârtie
cuvinte înţelese doar de resemnaţi
de cei ce s-au lăsat de vise sfârtecaţi
de cei ce au dat tot şi au sfârşit uitaţi.
Privind în gol prin fumul de ţigară
mai sorb o gură din cafeaua-amară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu